Jigodia – una dintre cele mai periculoase afectiuni canine

Unul dintre cele mai mari riscuri la care sunt expusi cainii care nu primesc vaccinatia corespunzatoare in peridoadele indicate, este febra canina sau boala Carre, cunoscuta mai ales
sub denumirea de jigodie. Manifestarile pot fi confundate cu simptomele altor afectiuni, pana cand se ajunge la forma neurologica, specifica acestei boli, moment in care sansele de
supravietuire sunt deja reduse drastic. La ora actuala, nu exista un tratament propriu zis pentru jigodie, insanatosirea fiind posibila numai datorita raspunsului imunitar bun, ajutat si pe cale medicala. Astfel, mai mult ca in cazul altor tipuri de afectiuni, dat fiind prognosticul grav, preventia este esentiala cand vorbim de jigodie.

Jigodia este o boala virala, produsa de un virus similar cu virusul uman al pojarului. La fel ca in cazul altor boli infectioase, controlarea epidemiei si rarirea cazurilor de imbolnavire s-a reusit numai in urma vaccinarii pe scara larga. Cainii afectati raspandesc virusul prin urina, saliva si sange, astfel ca infectia se poate produce prin contactul cu oricare dintre acestea, secretiile recente fiind cele mai periculoase (in mediul extern, invelisul exterior al virusului este vulnerabil). Prin urmare, virusul poate fi raspundit chiar si prin stranut, tuse sau consumul de apa sau alimente din acelasi bol cu un caine purtator.

Intrucat contractarea virusului are loc mai ales pe cale respiratorie, sau digestiva, primele semne care apar sunt de natura pulmonara si digestiva. Cainele afectat de virusul jogodiei prezinta
secretii puternice la nivelul ochilor si al nasului, stranuta, tuseste, moment in care se instaleaza pneumonia. Scaderea apetitului este insotita de febra, voma si diaree. Cateii cu un sistem
imunitar slab risca sa decedeze inca din aceasta prima etapa, numita “faza mucoasa”. Faza neurologica se instaleaza atunci cand virusul a ajuns la sistemul nervos si se manifesta prin
simptome precum tremuraturi, dezechilibru, slabiciune, pana la convulsii. O alta caracteristica este forma cutanata, manifestata prin intarirea specifica a pernutelor si a nasului. Cainele ajuns in acesta faza are putine sanse de supravietuire, insa poate sa reziste daca are un sistem imunitar puternic si beneficiaza de interventie medicala. Evolutia jigodiei depinde de la caz la caz, uneori fiind evidenta inca de la primele semne, alteori fiind observabila abia cand apar manifestarile nervoase.

Diagnosticarea presupune testarea prezentei virusului, dar si evaluarea simptomelor si a istoricului medical – absenta vaccinarii este, deja, un puternic factor de risc. In prezent, nu exista
un protocol antiviral specific pentru jigodie. Tratamentul consta in combaterea manifestarilor rezultate in urma infectiei (pneumonia, diareea) si in sustinerea sistemului imunitar, dar sansele
de supravietuire depind in cea mai mare masura de propriile resurse ale animalului bolnav. Chiar si daca acesta supravietuieste in faza neurologica, exista riscul sa ramana cu sechele nervoase
grave, caz in care poate fi luata in considerare optiunea eutanasiei.
Asadar, cea mai eficienta metoda de combatere a jigodiei ramane preventia prin vaccinare.
Vaccinul pentru febra canina se administreaza incepand cu varsta de 6 saptamani, apoi la interval de cateva saptamani, in functie de decizia medicului veterinar. In aceasta etapa, vaccinarea este esentiala, puii fiind cei mai vulnerabili dupa ce sunt intarcati. Ulterior, vaccinul impotriva

jigodiei ar trebui administrat anual, intreaga viata, Respectati urmatoarele recomandari pentru prevenirea jigodiei canine:

  • Verificati, pe cat posibil, istoricul medical al catelului, daca este adoptat dintr-un adapost sau daca provine dintr-un pet shop. In functie de varsta, catelul ar trebui sa fi primit deja
    vaccinurile obligatorii. Daca sunteti stapanul unui caine cu istoric medical necunoscut, duceti-l de urgenta la medic in cazul in care apar simptome ce indica prezenta jigodiei.
  • Daca sunteti stapanul unui pui, asigurati-i vaccinurile necesare de la varsta de 6 saptamani si respectati schema de vaccinare – daca este incompleta, protectia nu mai este asigurata. Continuati imunizarea cainelui pe tot parcursul vietii, in functie de recomandarea medicului.
  • Asigurati igiena regulata si dezinfectarea completa a spatiului interior sau a custii cainelui (daca invelisul sau ramane intact, virusul poate supravietui indelung in mediul extern, la
    temperaturi scazute)
  • Evitati contactul cainelui cu alti caini dintr-un mediu necunoscut, susceptibili sa fie surse de infectie, mai ales cu secretiile sau hrana acestora. Mai ales puii de cateva saptamani
    sau luni ar trebui feriti de orice contact riscant cu alti caini, pana cand nu esta finalizata schema de vaccinare.

Recomended Posts

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.